De mult de tot, de tare mic
Am strans de toate si nimic si-am risipit!
Am zis ca fac si n-am facut,
Am zis ca stiu si n-am stiut, m-am amagit!
Caci vine o vreme cand nu mai trisam,
Cand tragem o linie si-apoi adunam.
Am ras de toamna, de culori
Am ras de mare si de flori, mereu hoinar
Iubirea mea e o tigara aprinsa si-aruncata-n drum
Arsa-n zadar!
Dar vine o vreme cand nu mai trisam,
Cand tragem o linie si-apoi adunam.
E frig, e toamna, e tarziu
Strangandu-mi anii-n pardesiu m-am strecurat
Si ultimul tramvai l-am luat, mi s-a dat locul imediat - ce gest ciudat!
Demult de tot eu am fost mic,
Acum merg spre nimic- ce vis ciudat!
Am ras de toamna si culori si cu mireasma florilor m-am imbatat.
Caci vine o vreme cand nu mai trisam,
Cand tragem o linie si-apoï adunam.
