Lasand senzatia ca versurile in sine
N-au nici un fel de relevanta,
Ca timpul in sine este inutil
Rascoleste gandurile pentru a le desira
apoi in scame de vis si iluzie
Dincolo de tacere sunt amintirile.
Dincolo de iluzi,raman doar
Cioburile unor vise...
Terminate prematur.
Destinul,care,dintr-o conjunctura empatie
Se aflase intre timp intr-o hibernare profunda,
S-a gasit sa intervina,
Chiretandu-mi visele cu o mana nesigura
Doar o iluzie reflectata intr-un ciob de suflet...
Doar un suras fugar intepenit intr-o mare...
De zambete inutile...
Doar un ciot de aripa frant intr-un zbor oarecare...
Doar un ecou desprins prematur dintr-o ploaie tacuta
Doar o noapte inundata cu atingeri reci.
Poate ca timpul o sa umple golurile...
lasate in urma ta...
poate ca nu..
Continu sa ma gandesc la tine
Si nu intaleg cum ai reusit sa cartografiezi
pana si cele mai ascunse colturi ale sufletului meu,
Marcand cu o mana..
poate mult prea sigura fiecare dintre punctele sensibile ale zidului...
Aparent inexpugnabil...
Care-mi inconjoara fortareata de cioburi si tacere..
sa fii oare tu ?
Zambesc din nou...
la naiba...
Cred ca am inceput sa-mi cumpar propriile iluziï.
