Se strange inima ca miezul de gutuie
Si lacrimile fata mi-o inneaca,
Cand vad durerea-n ochii vostri amaruie,
Cand vad ca tinerii la moarte pleaca.
Cu stropii reci de ploaie stau la vorba,
Pe razele de soare le intreb:
“Cati tineri v-or pleca si fara fara urma,
V-om pierde ochii lor si zambetul superb? ”
Le fie vesnic amintirea inflorita
Si somnul dulce sa le fie si etern.
Caci nu din voia lor plecau la lupta,
Plecau sa-si apere pamantul, graiul lor matern.
Plecau atunci si-acum basarabenii
La moarte sigura plecau zambind.
Jertveau cu viata lor in floarea verii,
Stiau ca s-or intoarce biruind.
De zbucium apa Nistrului e alba.
Cu foc e-mpresurat pamantul libertatii…
In cer e aruncata inca-o salva,
Srapuns e inca-un fir a tineretii.
Ce au pierdut aici, de au venit cazacii,
Mai sant obuze-n viata lor cea seaca?
Se scutr florile si tremura copacii,
Cand vad ca tineriï la moarte pleaca.
