poate era de aajuns sa respir,doar sa respir putin,pana a imi regula bataile(inimii) si sa nu mai
caut momentul ca sa plec
nu pleca pentru ca decembrie nu pooate fi la fel fara tine...cine ramane aici spera imposibilul
de fapt nu,nu mai este timp de explicatii,pentru a intreba daca ti-am dat iubire,eu sunt aici.si
inca as mai avea ceva de zis
pentru ca se sparg intre dinti lucrurile cele mai importante,acele cuvinte care nu le folosim
niciodata
si fac un salt in durere ca sa le fac sa se intoarca,sa le aduc aici...
una cate una aici...le simti tu...sunt grele si se aseaza intotdeauna asupra noastra
daca tu lipsesti eu nu stiu sa le repet si nu mai reusesc sa le mai zic
de fapt nu
aici ploua amintirile si eu as face mai mult decat sa recunosc ca e tarziu
cat as vrea...
sa mai pot vorbi in continuare,in continuare
de fapt nu
nu mai am timp de explicatii
pentru ca aveam si eu,si eu ceva de sperat inaintea mea.ceva de terminat impreuna cu tine
poate imi ajunge sa respir,doar sa respir putin
poate e tarzïu poate nu
