cu aripile arse toti zboara departe
cu inimile frante, in singuratate
vatul bate tare
suflete curate, distruse cu rautate
sentimentele-s inlaturate
fara sa-si lase prea multe in spate
se-ncorc in cer, dezamagiti de toate
vazute pe pamant, le dau dreptate
si io-s scarbit de viata si de atata moarte
dar chiar si cu asta asi prefera
sa mai lupte putin sa nu plece asa
sa nu renunte, demonii vor castiga
si tot ce au tras ei pana acum va cadea
nu sti cum ie sa fi mereu in spatele cuiva
sa-l indrumi si sa-ti spuna ca nu vrea
ingerii orasului, demonii inernului
ce a fost sacru nu s-a sters
ingeri in Los Angeles
poate au plecat, poate nu dar tot aici sunt
ingerii orasului, s-au dus, dar n-au disparut
totul a fost bine dar niciodata perfect
nu ie atat de usor sa arunci un inger in infern
demonii ard si-ncep sa se ridice-n noapte
confuz, ei vor doar sa te induca in eroare
vor sa te faca sa-ti amintesti, ce?
ca ingerul tau s-a ridïcat la cer
