29 noiembrie ora 22
sunt singur prin camera,afara nu mai ploua
simt ca inebunesc,muzica canta dar nu mai are inteles
ma pun in pat,o stare de c***t
ma framanta prea multe in ultimile 2 luni defapt..
zilele bune sunt tot mai putine
soarele apune tot mai des
si-n mine se creaza doar condens
ma ridic,iau o pereche de blugi si un hanorac pe mine
imi pun castile in urechi grabit izbesc usa,in fine...
am luat-o singur la pasi pe strazi in noapte
sunt prea multe ce ma apasa din spate,putine fapte
prea multe ganduri,cuvinte grele
inca caut raspuns la intrebari de ale mele
as vrea macar o sansa,as vrea sa stiu
as vrea cand ma trezesc sa n-am suflet pustiu
si m-am intors peste 3 ore
acelas pat rece....
ce greu mai trece timpu',nimenu nu te-ntelege
am adormit intr-un final e adevarat
visand plangand ce-am adunat dar am pierdut si tac
si cand vreau sa vb nu am cu cine
realizez ca-i doar un vis si o parte din mine
si m-am trezit de dimineata aceiasi stare de c***t
care nu mi-a mai trecut de ceva timp defapt
incerc sa fiu azi ce nu voi mai fi maine
ca am incercat sa schimb prea mult rau in bine
si am facut doar cum am vrut nu cum trebuia sa fie
chiar daca acum sunt aici si pun pe hartie
sunt momente pline,numai nebunie
sunt clipele in care in jurnal am pus
un rand ce mia venit in cap si ma credeam dus
vazand cat de repede timpul mi s-a scurs si cum in mine a patruns
e o zi din viata mea,o zi obisnuita
una din zilele in care moralul e doborat chiar daca nu ii e frica
timpul nu trece,noi imbatranim
nu ne schimbam,doar ne maturizam si in fuga dupa mai bine
arunci greseli asupra ta care cu timpul o sa le platesti stii bine
gandeste tu pentru alti,dar nu-i lasa pe alti sa gandeasca pentru tine
ca eu i-am lasat pe alti sa aleaga pentru mine si cu timpu am suferit
caci eram jos si imi era greu sa ma ridïc
