...ºi era frontiera,
era roua de pãmânt fertil...
râul frângea deja iluziile mele
ºi vestul se reliefa în depãrtare
unde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasã...
vara era departe,
dar de acel pãmânt si de acele pietre
mi-aº fi zdrobit în continuare mâinile...
rãmân amintirile
ºi câteva zile în plus
dãruite timpuluï care se scurge.
