Imbulzeala in centrul orasului, dimineata 7:49
Nici saluturi, nici zambete, doar cea mai buna zi pentru a-ti lua ramas bun ...
Oare stiu ei ca am fost si eu la fel, ca aveam doar un nume si o galeata plina de apa de ploaie?
Stiu ei ca am fost si eu la fel, unul dintre oamenii placuti de Dumnezeu?,
Dar s-a poticnit si eu am cazut...
Oamenii nu stiu, sunt in ziua nuntii mele
Mireasa mea e in negru, merge calare pe calul ei alb in liniste
Cine esti tu, femeie plina de gratie, ce calatoresti prin timp si prin spatiu
Si imi saruti mortal fata rece?
Stii tu ca am fost si eu la fel, unul dintre oamenii placuti de Dumnezeu?,
Dar s-a poticnit si eu am cazut...
Secera coarda legata de buric impiedicandu-ma sa ajung la stele,
Zboara-ma de aici, din acest oras de ingeri cu inimi distruse
Oare stiu ei ca am fost si eu la fel, ca aveam doar un nume si o galeata plina de apa de ploaie?
Stiu ei ca am fost si eu la fel, unul dintre oamenii placuti de Dumnezeu?,
Dar a tusit si apoi am cazut...
p.s. (scuze pentru eventualele greselï de traducere)
