Cat am putut sa plang,
Au curs siroaie de lacrimi incat,
Am sperat,am crezut,dar nu am castigat
Am pierdut batalia dar nu si razboiul
Am plans cu lacrimi de foc
Plina de durere,lacrimi amare fulgeratoare,
Care se imprastie in zare,
Plina de sange,cerand ajutor,
Plangand de dor si de amor,
Inversunata de ura,si durere,
Mi-a provocat o rana trupeasca cat si sufleteasca
Ma doare rana ce mi-a provocat-o
El si altcineva,
Ma voi razbuna,razboiul nu s-a terminat
Acum nu a mai ramas nimic,
Totul s-a risipit,
Curge sange,curg lacrimi de foc,
Si sufletu-mi plange,
Mana-mi e tremuranda,
Gandindu-ma la tine,la dar si cu ura,
La cat rau mi-ai provocat,
Numai pot plange,sufletul mie indurerat,
Lacrimile au secat.
Iar eu,voi merge mai departe,
Desi imi va fi frig si-mi va fi rece
Si timpul nu va vindeca,ci doar va trece.
Eu sufar prea mult,
Oare ce e amorul?
Eu un lung prilej pt durere
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere
Iar dragostea fata de prietenie ce este?
Prietenia lasa un zambet acolo unde dragostea
A lasat o lacrima,sau mai multe,
Curgand siroaie,precum raul,
Neoprindu-se.
Apoi secand raul,de atatea lacrimi curse.
Voi continua,voi incerca sa uit,
Desi rana trupeasca va trece
Dar cea din suflet
Nici cu un calmant
Si nici cu tïmpul,nu va trece.
