(Strofa I)
Venise toamna, acel anotimp frumos
Noi ne tineam de mana, frunzele erau pe jos
Pasarelele, calatoare, plecau departe, sii..
Sufletu' meu era plecat pe Marte
Tu erai aproape..nicidecum plecata
Nici nu m-as fi gandit, la asta niciodata
Ca..ploua incet, eu atat de indragostit
As fi trait acele momente la nesafarsit
Apoi totul, subit s-a terminat
Si tu, si toamna, amandoua a-ti plecat
Tu esti vinovata, adu' toamna inapoi
Sa retraiesc momentele cand eram amandoi
Sufletul e sloi, nu imi place gheata
Cum nu-mi place cafeaua, singur dimineata
Ceata a ramas, a pus stapanire
Te-a ascuns in ea si te-a lasat o amintire..
(Strofa II)
Ma simt ciudat, nu cunosc sentimentu'
Tre' sa uit de trecut, sa imi traiesc prezentu'
Uitandu-ma la viitor, fara tine-i gol
As schimba ceva, da' nu am nici-un control
Ploaia ta, a trecut, dar e inca racoare
Amintirea ta e in suflet arzatoare
Arde ca o torta, la olimpiada
Acum primii fulgi de zapada, au inceput sa cada
Nu vreau, nu-mi place, vreau toamna mea
Cu tine pe covoru' rosu ce se asternea
Vreau culorile-napoi, sunt toate ale mele
Ca le-ai luat pe toate fara sa le-ntrebi pe ele
Le-ai pus intr-o valiza, si te-ai dus
Ai trecut granita mea exact cand te iubeam nespus
Nu te-ai gandit deloc, ca daca te gandeai
Erai inca aici, cu toamna, si nu plecaï ..
