Luminand, lumea ce imi apartine mie, stiu,
Privesc zimbind sihastrul ce va piere intr'un tirziu
Amarui apus soare ce incalzeste umbra sa
Si tot mai dulce este ploaia ce in vesnici va cadea
Am ales povirnisuri cu speranta'in prostie
Refacut'am scopuri sparte si lipite'n poezie
si am uitat--am uitat sa imi procur biletul care
Ma va face sa pasesc iara's'in a voastra lume mare
Vastele tuneluri ce ademenesc in murdarie
Sunt batrinul ce isi aminteste de copilarie
Mai doresc, acele scari care tot m-au pogorit
Insa vreau sa urc, e tirziu, e prea urit...
Nu insist atunci cind privesc in ochi indiferenti
Suntem obisnuitii printre lumea de dementi
Ne aflam prinsi in pietre, sau doar eu ma aflu
Si voi privi zimbind nevinovat cum totul pleaca dracu...
In inceputul ce sfirseste si subit ramiine,
De decembre ce apune, final, grav rapune...
E doar scena cea de eri, prafuita si uitata
Aceiasi doi in sala sumbra, aceiasi de altadata.
Chiar daca plecat-ati, cei ce-au risipit un babilon
Muribundul licar slab in oglinda unui om...
Cioburi...oameni m-au facut sa mai contez pe ei,
String roadele gradinii, din neantul dragostei...
Uraganele prea mici pentru'un munte prea maret
Fost'am doborit de soaptele plapinde si de pret...
Pogorirea in apus pe balanta ce mai misca,
Sunt in asteptarea binelui ce poate dar nu risca.
Incearca, sugruma un ecou de pretutindeni
Geamurile sparte tot, tot luminindumi mintea'mi
Ramasitele de colb sters din locul gol de pat
Deci, timpul ma forteaza, vam pupat sï am plecat.
