O,dacã Soarta ne unea,
Cum îmi jurasesi, mi se pare,
N-as mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare !
De vinã tu esti,deci, desi
Certat sunt eu, pentru pãcate,
De cei ce n-au de unde sti
Cã tu ai rupt logodna,poate.
Mi-era, ca si al tãu,curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice pãcat. -
Azi, altuia sa-i fiu femeia !
As fi în stare s-o zdrobesc
Si linistea si fericirea,
Dar pentru cã te mai iubesc,
N-o pot urâ - asa mi-e firea !
De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de inger !
Tot ce gãseam la tine,doar
La multi caut azi, si sânger !
Adio, deci, nu te regret,
Nãdejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însa-ncet, încet,
M-o face sã te-alung din mine !
Azi, caut alte bucurii :
În câte o ceatã zgomotoasã
(Pe gânduri, as înnebuni !)
Încerc sã uit tot ce m-apasã.
Dar chiar asa, câte un gând
Se mai strecoarã prin betie, -
Si diavolii m-ar plânge - aflând
Cã te-am pierdut pentru vecïe !
