Intr-un colt al lumii undeva departe,
O mama si cu fiul ei nedespartiti nici chiar de moarte,
Oameni simpli si modesti se rugau mereu...
Cu credinta mult prea multa doar la Dumnezeu.
Copilul era bland, dulce si cuminte,
El asculta de mama si de-nvataminte,
Mama-l sfatuia sa nu ii fie teama,
Sa ajunga om de seama, el sa fie insemnat...
Timpul a trecut, fiul a crescut,
Uita de trecut, mama ar fi vrut...
Sa ramana asa...
Sa fie acelasi fiu pe care il avea.
El insa se schimba si devine tot mai rau,
Uita de credinta uita tot trecutul sau,
Crede ca-i mai bine cu prietenii in lume...
Uita tot ce-i bun si chiar al mamai sale nume.
Refren:
O seara lunga, o noapte trista,
Ce nici in basme, nu mai exista,
Soarta amara, durere seaca,
Suflet de mama, pustiu ramas el pleaca dintre noi...
In fiecare zi baiatul cu lumea petrecea,
La mama lui ce plange-ntruna nici decum nu se gandea.
Dar intr-o zi fiind bolnava, zacea la pat si se ruga,
La bal sa nu se duca, seara sa vegheze langa ea.
El nici macar nu vrea s-asculte si a plecat nepasator,
Caci nu vroia ca sa ramana de rasul amicilor,
Ea a ramas o noapte-ntreaga, la ea nici nu se gandea,
Ca a ramas plangand sarmana cand a plecat de langa ea.
Refren:
Insfarsit ajuns acasa la ore mult prea tarzii,
El zise: 'sarut mana mama', ea nu mai putu vorbi,
Intr-un tarziu el observa ca mama era moarta,
Cu sufletul ramas pustiu in linistea desarta.
O lacrima-i aluneca din ochii negrii tristi,
Se apropie incet, pe trupul ei e un bilet:
'Copilul meu bland, eu te astept mereu,
Te-am parastit eu plec la tatal, vreau sa ne-ntalnim in cer'.
Din clipa asta mama as vrea ca sa ma ierti,
Si iti plomit cu lacrimi ca am sa ma indrept,
Eu n-am sa uit vreodata ca in brate m-ai purtat,
Si nici ultima clipa cand la cap nu ti-am vegheat.
Intr-un colt al lumii undeva departe,
Un tata si cu fiul lui nedespartiti nici chiar de moarte,
Oameni simpli si modesti se rugau mereu...
Cu credïnta mult prea multa doar la Dumnezeu.
Refren: ( x2 )
