Strofa 1
O mama si un copil o familie fericita
Habar nu avea ca pustiul era destinat la o moarte subita
O boala necrutatoare ce avea sa il bage in pamant
O inima rece precum o piatra de mormant
O moarte tragica fara pic de mila
Pe zambetul mamei curge usor o lacrima fragila
Copilul era prea mic ca sa-si dea seama
Ca a 2-a zii nu va mai spune niciodata mama
Doctori cu suflete inghetate cu un zambet aparte
In care isi arata coltii stand peste noapte
Care umbla in catacombe sub numele de spital
In care orice vaccin iar fi putut fii letal
Suferinta din scriiele albe sub numele de incubatoare
Pentru ei viata nu ar mai avea valoare
Suferinta e tot mai mare
Iar ei stau neputinciosi fara sa aiba la cap o lumanare
Ref: x2
Timpul a trecut am stat si am suferit
Porneste un nou inceput fara sa se termine un sfarsit
Inca o inima de copil se transforma in scrum
Priviti suferinta parintilor care isi conduc copii pe ultimul drum
Strofa 2
Intr-o noapte sa intamplat o tragedie
Familia sa asezat la masa nestiind ce o sa fie
Incheand rugaciuna zicand doamne iti multumesc
Baiatului i-sa intamplat ceva nefiresc
Nici nu a ajuns cu lingura la gura
A facut un atac de inima ce era sa ii fie fatal
A picat de pe scaun a picat lat
Parintii foarte speriati lau dus imediat la spital
Asteptand raspunsul de la doctorii ce au incercat
Dar pacat au esuat
Cei 2 parinti distrusi fara nici un fel de speranta
Il intreba pe dumnezeu ce ma fac doamne fara baiatul meu in viata
Lacrimile au continuat
Cautau o cale sa il aduca inapoi viu si nevatamat
Dar abia dupa un an de zile au realizat ca incercarea lor nu ajuta cu nimic
Ref: x2
Timpul a trecut am stat si am suferit
Porneste un nou inceput fara sa se termine un sfarsit
Inca o inima de copil se transforma in scrum
Priviti suferinta parintilor care isi conduc copii pe ultïmul drum
