"Exista un pictor dincolo de a mea viata, knd ma vede trist"imi deseneaza un zambet pe fata" Sigur
ca de la persoana iubita asteptai chiar mai mult decat totul,ai vrea sa o integrezi organic in
propia-ti finta,sa te iubesti cu ea.....o viata..cel mai minuscu semn al tradarii ia proportii
cosmice,teama de a nu o pierde,indoiala se transforma in urare,dar cu timpul din pacate
mediocritatea motivului isi pune amprenta pe toate...mizeria,nesiguranta,primitivismul murdaresc
progresul,mod asemanari apei chiar si dificile cele mai tranice gandiri,yo nu inteleg ca in
realitate traim cersind ceea ce nu ni se cuvine,cersim sau furam?nici nu stim!eu am urmarit orbeste
intelepciunea calcului dragostei si ea se atrofiaza!Dragostea si moartea incep sa mi se para mult
mai apropiate de cum banuisem,ele se resping si se cheama,se alunga si se provoaca
reciproc....moartea stirneste pira la paroxism,nevoia de dragoste,iar iubirea singura in care ne
este dat sa ne realizeze pe deplin,ca oamenii(nu este cazul meu)aspira la trairea si eternitatea
mortii!ma indrept spre o lume de amintiri alundecand pe zeci roti neridicate,ploaia le spala
...amintirile sunt intodeauna imobile,fixate pt totdeauna in memorie si nu se uita ,imi place sa
calatoresc ,timp smuls din vitorul realitati.....de ce oare m-am nascut dak stïu k am sa mor?
