Doamne iartã-ne cã ÞI-am greºit,
Când ne-am depãrtat de Tine
Deodatã parcã s-a înrãit,
Lumea pe pãmânt,
Lumea pe pãmânt.
Ne-au ascuns icoanele cu sfinþi,
Uitând de porunci creºtine
Am vândut pe 30 de arginþi
Tot ce aveam mai sfânt,
Tot ce aveam mai sfânt.
Dar dacã exiºti cu adevãrat,
Unde ai fost Doamne ?
Atât amar de timp plecat,
Unde ai fost Doamne ?
În care cer nebãnuit,
De-am crezut, cã ne-ai pãrãsit.
Dar dacã exiºti cu adevãrat,
ªi ne vezi Doamne,
Cât eºti de bun ºi luminat,
Sã ne arãþi Doamne,
Cã ne iubeºti, cu adevãrat !
Doamne iartã-ne cã nu mai ºtim,
Rostind rugãciuni uitate
Ne e teamã sã ne spovedim
Pentru ce-am greºit,
Pentru ce-am greºit.
Alungaþi pe veci din paradis,
Plãtind niºte vechi pãcate,
Ne îndurãm oricum destinul scris,
Pânã la sfârºit, pânã la sfârºit.
Dar dacã exiºti cu adevãrat,
Unde ai fost Doamne ?
Atât amar de timp plecat,
Unde ai fost Doamne ?
În care cer nebãnuit,
De-am crezut, cã ne-ai pãrãsit.
Dar dacã exiºti cu adevãrat,
Si ne vezi Doamne,
Cât eºti de bun ºi luminat,
Sã ne arãþi Doamne,
Cã ne iubeºti, cu adevãrat !
Dar dacã exiºti cu adevãrat,
ªi ne vezi Doamne,
Cât eºti de bun ºi luminat,
Sã ne arãþi Doamne,
Cã ne iubeºti, ºi oricum am fi,
Ne-ai ïertat !
