I:
Nu e nimeni pe strada,
Ochii tristi sa mi-i vada
Nu e nimeni pe strada,
Sa ma vada cum plang.
Doar un gabor de seara
Ce-a venit ca sa-mi ceara
Sa-si aprinda o tzigara,
M-a vazut lacrimand.
Refren(x2):
Femei, femei
E plina lumea de nebune
Cine m-a adus pe lume ?
Cine oare m-a facut ?
II:
Si-acel gabor de seara
Ce-a venit ca sa-mi ceara
A zis razand catre mine:
'Ba, decat sa-ti fie rau, mai bine sa-ti fie bine !'
Refren:..
Barbati, barbati
E plina lumea de pansati,
De suparati si de incordati
Nu stiti decat sa va-mbatati.
'Deci autorul a vrut sa va faca o imagine a ceea ce se intampla.
Deci, pe scurt, care este, cadru larg, strada goala si brusc
prim plan cu focalizare pe el. Singur plangand. Iar lacrimile cade,
camerele merge cu ele si face o balta mica ce simbolizeaza
nesfarsirea. Apoi, amorsa pe Margineanu care se transforma
in plan intreg si dupa asta in plan american pe gaborele care n-are
foc. Aici apare in flashback in sepia cu Margineanu care-si aduce
aminte ca are un foc. Oricum, finalul ne prinde cu o atmosfera intima,
prim-plan cu soarele care sugereaza ca apodictic vorbind evolutia
histemologica a povestii e alta decat lacrima lu' solist care plange.
?? e motivul femeii. Si pe fundal se aude o grasa nebuna care tzipa.
Ca sa dea senzatia de aa, continuitate, ca sa zic asa.'
Barbati, barbati
E plina lumea de pansati,
De suparati si de incordati
Nu stiti decat sa va-mbatatï.
