Cind fata-mi este plinsa de ploaia ce-a marunta
Iar nourii pe cer ca fumul des se-ncrunta,
Cind pasarile case-i stau amortit ascunse
Inseamna ca e toamna si este trist la munte.
Cind frunza-i ostenita si palida la fata
Incepe sa desbrace ea ramura vingoasa.
Cind negura se pune covor peste cinpie
Inseamna ca e toamna si este trist prin vie.
Cind drumul cel de tara e inecat de apa
Iar carul ce-l strabate in el usor se-ingloada.
Cind vintul prin suflare da stire ca-i mihnit
Inseamna ca e toamna si satu-i pregatit.
Cind portile-s inchise si-ograzile pustii
Si-n geamurile triste privesc micii copii.
Cind casa e incalzita cu lemn aprins in vatra
Inseamna ca e toamna si oameniï o asteapta.
