Opriti, va rog, dorinta ce naste numai ura
Si staruinta aspra ce nu m-ai are sens,
Si toata fuduliia ce-o declarati prin suma
In ochii plini de lacrimi, de cei ce v-au ales.
Opriti, va rog, placerea, de a vorbi in noapte
Prin felul cum ve-ti fi, cinstiti si buni eroi
Imprastiind prin tara, simbolurile voastre
Tot promitind sa fiti ceva mai buni cu noi.
Opriti, va rog, virtejul ce tulbura simtirea
Zicind ca integrare, e orizont de flori.
Catind un mod mai simplu, de-a spulbera mihnirea
Cu nici o claritate, incepe-ti alt razboï.
