Mario, noaptea e sinistra eu stau la tine în cavou
ªi mã gandesc mereu la faptul, cât am putut sã fiu de bou,
Dar te-am iubit cum într-o viatã, þi se întâmpla doar odatã
Dupã dorinþa furtunoasã ºi un dor exasperat
Þi-am fãcut rost de cinci flacoane, strãine, de ampicilina
Mi-am educat cu propria mana temperamenta mea sangvina
Dar te-am iubit, dar la iubire-a-mi tu ai raspuns cu o proza seaca
Drept urmare si dezastrul era normal sã se petreaca
O Doamne de-as uita de noaptea cea cu pachetul de Camel
Pentru ca aprinsu-þe-ai þigarea cu chiar bricheta lui Fãnel
Te-am întrebat atunci "Mario, de unde dracul ai bricheta?"
Iar tu ai ras si-ai dat degrabã rãspunsul "De la Antoneta"
Dar eu ºtiui cam chiar de atuncea ca e bricheta lui Fanel
Ca ea este acum la tine pentru ca tu ai fost la el
Te prind cu lama mea Gilette pe corla ta caniculara
Am tot urcat încet, încet pe mana de la jugulara
ªi vezi din trupul tãu cel suplu suflarea vieþi curge linã
Scoþi in marcare in evidenta temperamenta mea sangvina
Dar te-am iubit dar la iubite-a-mi tu ai rãspuns cu o proza seaca
Drept urmare ºi dezastrul era normal sã se petreacã
Acu' sunt trist noapte-ai sinistra eu stau la tine în cavou
Gândesc înmãrmurit la faptul cat am putut sa fiu de bou
Tu ºi Fãnel voi împreuna lângã pachetul de Camel
Si-þi mai aprind o lumânare de la bricheta luï Fãnel
