Vecina mea a creat o dilema,
Si-a tras apa calda dintr-o conserva,
Si uite asa am ajuns un parter,
Cu aroma cu fost etaj 1 si cu plante pe el.
Dar m-am hotarat imi schimb denumirea in mit,
Sa dau bataie de cap tuturor la infinit.
Coliba mea e o veche taverna,
Cu pereti scorojiti plin de fum si cu aeroterma,
In ea plutesc patru fete deodata,
Pana dorm sunt stapan, pot visa chiar si 10 odata.
De cand ma trezesc imi schimb denumirea in mit,
Sa dau bataie de cap tuturor la infinit.
Mai am doar o sansa, sa fac un cantec banal,
E ultima strofa din acest comun recital,
Si rada si Tudor, si Imi si cati ori mai fi,
Eu schimb numai doua acorduri si iar sunt pe Si.
Povestea banala auzita n-are niciun final,
O insiruire de sunete goale cantate normal,
E apa in coliba in taverna cu pereti scorojiti,
Iar eu si cu tine si restul suntem toti niste miti.
Dar m-am hotarat imi schimb denumirea in mit,
Sa dau bataie de cap tuturor la infinit.
Dar m-am hotarat imi schimb denumirea in mit,
Sa dau bataie de cap tuturor la infinït.
