Pe ulita-n sus si-n jos,
Trece mandra mea faloasa
Cu tri flori la palarie,
Ca sa-mi faca-n ciuda mie,
Hai, mandra draga mea si nimica nu ma-ntreaba,
Parca nu i-am fost eu draga,
Ba i-am fost or nu i-am fost,
Eu ma fac ca nu-l cunosc.
Ce te tii mandrut-o asa de mandra
Ca la tine nu-mi sta gândul,
Ce te tii mandra faloasa…
Ca nu esti asa frumosa,
Hai, mandra draga mea, si mai sunt ficiori in sat,
Si sunt multe de maritat, mai,
Si mai sunt mandre destule
Si-s in fruntea satului.
De-oi iesi numai in drum,
Mi-oi gasi alta mai buna
Mai inalta, mai sprâncenata,
Mai dulce la sarutat
Hai, mandra draga mea ca nu-s floare scuturata
De mandre sa fiu lasat,
Hai, mandra draga, mea ca sunt floare de pe munti,
Si sunt dorite de multï,
