Nu-mi arde de ce zic prostii am dat foc la vorbe goale,
Iese fum din pragul mortii cand va vand parale,
Incremenesc icoane pictate-n stilu’ prostirii,
Si-ndrept tinta nesfintita spre usa din dos a manastirii,
Au disparut martirii rasculati impotriva firii,
Sustrasa dintr-un capitol al ocrotirii-ngrozirii,
Nu fac pe plac pe fund de lac celor ziditi in noroi,
Pentru fictiva placere de-a fi conducator de boi,
La o zvacnire de bici, indepartez amici,
Ce-au confundat rolul lor cu-acela de complici,
Ma bazez doar pe licurici sa-mi lumineze carari,
C-am de umblat, razbunat si de scos flacari pe nari,
Cotidienele perturbari ale bunului risc,
Ma transforma-n vanator de conducator de fisc,
Ar fi multe de spus si nimic de ascuns,
Cai infinite de patruns in umbra marelui parcurs.
Ref:
S-au lasat dusi de val, ma-ntreb cat de departe-i barca,
Ei contureaza sectoru’ ce-si da seama cu japca,
Oricare-ar fi treaba, si-n orice conditii,
Cei mai temuti dintre demoni se comporta ca sfintii.
La bal mascat achita plata si-a recuperat armata,
Se dezvolta prin dedesubturi mai ceva ca planta,
Ca e asta sau alta, conteaza cat pentru dalta,
Ce-ti lasa constiinta stearpa dac-ai observat halta,
Asta-i atac cu gramada, avant de smulge livada,
Te-ncurca topica de mai sus mai ceva ca ceafa cravata,
De om ce-nghite grenada, pe post de piniada,
Si varsa fluvii de snobism ce-ngretoseaza prelata,
Fa loc sa curga cascada, adica punete-n drum,
Ca esti asa insignifiant incat oriunde-apari e gol oricum,
Se strang toti norii de scrum, ca de fum nu-ncape vorba,
In cap de crap ce-a fecundat oua de musca pe uscat,
S-a depasit demult norma, s-a dezintegrat forma,
De prea multi ani incoace nu se starneste decat voma,
Ca masa-i carne de tun, un fel de viermi de tutun,
Nu de matase sa ma lase veneratori de mïc dejun.
