O noua zi incepe-ncet, privighetori incep sa-mi cante
Nu stiu cand am luat viata, daca am iesit din pantec
M-au ocolit vremuri, avand ca prieteni flori si frunze
Am invatat sa inteleg suspine, sa fiu sfatuit de zumzet
Mi-a fost dat sa nu-nchid ochii, sa nu am sentimente
Dar am crescut intelegand lacrimi, cand imi zambeau portrete.
Cand ii luceau de regrete omului privirile, l-am ascultat
Indoliat de sperante, mai aproape de pacat.
Am fost de multe ori mutat, aruncat printre straini
Printre pomi sau trandafiri, pietre sau maracini
Dar parca-nflorind din spini, m-am intors acasa ajutat
De-aceeasi fetita cu par blond, ce-mi zambeste din inalt.
Ce-astepti? Ma-ntreaba timpul, ii raspund nepasator
Ca n-am timp de timp pe langa mine timpu-i trecator
Impunator in fata crucii ascultator de dor si moarte
Moarte inimii de piatra cand plang sufletele toate!
Doi oameni vin aproape zilnic: unu-mbracat mereu in negru
El cand vorbeste toti tac, plangand cu capul plecat pentru
A asculta o noua poveste, dand de veste prin lacrimi
C-a mai venit un sfarsit, sfarsind cu-acelasi Amin.
Al doilea, un urias cu haine murdare de pamant
Cu ochi negri, privire neagra, zambet negru de mormant
Parca sapand adanc spre suflet, vrand a-l simti cum moare
Ma poate ingropa pe veci, lipsindu-ma de soare.
Uneori am impresia ca oamenii chiar imi vorbesc,
Atunci cand plangand imi striga: ;eu de ce mai traiesc?
si acel copil care si-a varsat pe mine primele lacrimi,
Privindu-ma de sus m-a intrebat: ;cand te intorci tati?
Desi traind printre bocete si suspine
Dintre cruci si morminte-mi trimit povestea prin tine
si poate ajutat de-acelasi Dumnezeu cu par balai
Iti voi fi piatra de mormant, cladindu-ti drum spre Raï!
