Ce-am scris pana acum, trecutul meu
Aduce zambete, desi uneori plange
Am fost intrebat daca mi-a fost greu
Dar stiu ca iarta totul timpul ce trece!
Totul a inceput cu "Anotimpuri"
Timpuri si chipuri ce mi-au fost aproape,
apoi a urmat despartirea de ea,
de trecut, de amintiri, de vise, de toate...
Din poate-n poate am ocolit prezentul,
dar ura m-a trimis intr-un azil intunecat,
Am tot strigat la chipul si albul
porumbeilor de pe cerul indepartat!
Am visat dintre pereti crestati, ingeri schimbati in demoni ciudati
iar oameni sculptati intr-un alb ceresc
imi recitau ce n-aveam voie sa iubesc.
Am evadat apoi, m-am intrebat daca se poate..
S-o gasesc ca la-nceput zambitoare peste noapte
Sa nu mai vorbesc singur, sa-mi clipeasca tot timpul
Tot timpul sa fie cel ce-mi va uita prezentul...
Dar timpul a trecut, parca mult prea repede in acea zi
Greseli ce prea reci au fost
au devenit "Amintire fara rost"..
Am uitat cat mi-a greit si am plecat
pe drumul spre ea, peste griul din asfalt...
I-am scris o poezie cand credeam ca sunt aproape;
am numit-o ca pe ea "Clipitul unei pleoape"! ..
Ce optimist eram atunci...parca era mai bine fara amintiri!
Un cimitir mi-a aparut apoi in drum
Aveam impresia ca pietrele imi vorbesc
Si, desi, imi parea totu' sumbru
eu auzeam povesti despre nepamantesc
In acea seara am dormit pe un camp
ce mi-a visat copacul ce mi-a fost adapost
Nu mai vazusem pom cu un colier la gat
creat dintr-un "Te iubesc" mult prea frumos!
Dar apoi albul s-a intunecat
Mi-am amintit trecutul si visul ciudat
Si-am fugit de ea...tot ce-am regretat:
De ce am evadata si totul! ...
In acea seara m-am intors la azil
si eram fericit ca un copil;
am primit cadou o noua camera
si am personalizat-o ca sa-mi fie sincera
Refren X2
Acum sunt iarasi fericit
acum si timpul imi este bun amic,
De-acum zambesc iar ca un copil...
pentru mine e ultima zi in azïl!
