Acesta-s eu, ce-n vesnicie
Am pierdut calea spre mine
Unul din cei far-de nume,
Far-o inima curata, care Nordul sa-mi indrume.
Acesta-s eu, de-a pururi far-de nume,
Ca o ultima-ncercare asternut-am aste randuri,
Calea de-a-mi gasi in lume.
Oh, cat tanjesc ca ploaia sa m-aline,
Tot ce-mi doresc, de vise noptile sa-mi fie pline.
Pierduta-n intuneric
mi-e inima, iubinda,
As da oricat sa regasesc
speranta cea murinda.
Oh, cat tanjesc dupa ploaia alinatoare,
Cat imi doresc iar sa ma pierd in visare
O data si de-a pururui
Si totul pentru-o clipa,
Nimeni mi-e numele, ce-n vesnicie se-nfiripa.
Intre a doua si a treia foaie din a vietii carte
Vestejeste a mea floare,
Ce „o data” si „de-a pururi” prin pacatele-mi desparte.
Merg pe calea-ntunecata,
Dorm cu ingeri,
Chem trecutu-n ajutor.
Cu iubirea ta m-atinge,
Reveleaza-mi al meu nume
Ca sa fiu intr-adevar.
Nemo navigand spre casa,
Nimeni, al tau sine, sie-sï lasa.
