Scriam cu frica pe ea
Si pielea ei imi zambea
Stiam ca nu-i un sfarsit
Si dansa ma pacalea
Ii stiam mimica pe de rost
Si de prost credeam ca albul de pe chip era hartie
Si scriam..
Cum scriu si acum pe coli albe de nebun
Arunc privirile pe geam dar ea intarzie iar
Si strang fiorii la piept precum viorile pier
Putin din sunet incet cand ma intind pe parchet
E rece si stiu ca e prea tarziu sa mai fiu
Un oarecare colectionar de coate goale
Si om care stie doar un moft ipocrit dar care azi imi face chip cioplit si zbor cu
Hartii si lemn ca penaj si chipul tinde pus pe tablou si e prea mult sa spun ca imi pare rau
Am pierdut destule sunt obisnuit cu asta cand imi casca chipuri a plictis
Asta am ajuns si ca de fiecare data iti vad chipul in foi cand scriu de orice alta fata
Fie intre noi..doar ea ma stie..chip de hartie.
Chipul ia foc ii varsa sub pat la loc
Ea neclintita isi mangaia surasul
O apuca plansul cand isi smulge din fobi rasul
Spectatori isi ocupa in primul rand locul
Ea zambeste ma priveste dar nu e facuta sa vorbeasca
Vrea sa zboare spunandu-mi ca asteapta sa ma iubeasca dar
Incepe sa ploua si isi uda cuvantul
Danseaza si pasi marunti falseaza
Vantul se poarta cu gandul, desenandu-si ochii
Surade, rosii in obraji ca niste copii
Lacrimi ii pateaza rochii
Intinde...intinde fard pe clavicula
Dar tot picura sange si plange
Musca din buze si le strapunge
Nu-i curg lacrimi dar cu ce se naste
Vara din petale
Sedeaza-n vine polen din floare
Inhalez, ma topesc, o privesc, desenez iarasi ochii
Clipesc, ii mazgalesc chipul in ceara
N-o mai las sa-mi ceara creioane
Desprinde conturul si pleaca goala
Ma minte ca zboara..are un chip sidef cioplit pe o hartie goala
Ia guma si sterge figura
De fapt ea incerca sa-si mutileze statuïa
