Negru Voda si-a lui ceata,
Toti voinici cu fruntea lata,
Si cu ghioage groase, drepte
Si cu plete lungi pe spete,
Suie creasta muntilor,
Muntilor, caruntilor,
Si trecand peste hotare
Voinicilor striga tare:
Alelei, voinicii mei,
Mandri puisori de zmei,
Ia vedeti cele campii
Smaltate cu iasomii,
De dusmani ce sunt cuprinse
Si de flacari ce-s incinse.
Acolo-s ai vostri frati,
Toti voinici ca brazii-nalti.
Ascultati suspinul lor,
Jalea si-a lor aprig dor.
Ghioagele vi le-apucati,
Arcele vi le-ncordati,
Foc in dusmanime dati,
Si din tara-i alungati,
Si din tara-i alungati,
Si pe frati de ei scapati.
Ostasii cum auzeau,
Ghioagele si le-apucau,
In dusmani se napusteau,
Ca pe-o pleava-i vanturau...
Pe campii cu iasomie,
Cand sta soarele-n chindie,
Ca frati buni se-mbratisau,
Sï tara o stapaneau...
