Uneori imi spun lucrurile nu au sens, [n-au sens frate..]
Satul de-atata mers, de atata sudoare, si lacrimi de sters.
Lumea nu e pura si buna, e-un loc plin de zgomot si ura si dura,
Si ma enerveaza ca toti tac si indura,
Si aia care vorbesc, o fac mult si prost si fura,
De la toti, de la vii, de la morti, ne-am zis candva ca poti
Sa traiesti fara sa gresesti fata de morala ta,
Dar sunt plini de boala ta, lume proasta si urata
Ca in aia ma transform si eu ca e mult prea greu sa te refuz,
Si fiecare pacat loveste sufletul meu ca un obuz, ca un obuz.
Nu vreau sa devin un om obtuz, care injura intr-una undeva in autobuz,
Satul de coruptie si crime,
Si daca nu ma intelegi, sunt satul si de tine.
Refren:
Nu mai vreau sa dau, tot ce-i mai bun in mine
Si la schimb sa iau, zilele astea de stres pline.
Nu mai vreau sa dau, tot ce-i mai bun in mine
Si la schimb sa iau, zilele astea de stres pline.
Am zis sa le dau o sansa sa iasa din transa,
Sa vada ca planeta e pe jumãtate moarta prin luneta lor,
Mi-a raspuns vocea lor si mi-a zis „N-avem nevoie de tine Praetor”
Oricum traim numai un pic, asa ca o sa nimicim tot,
Dar uite un plic sa taci din gura,
Fiecare om are o masura, daca nu-i deajuns intinde mana,
Si-ti vom oferi o parte din lumea ta,
O cada intr-un ocean sa te scalzi in ea,
Si sa te simti bine ca traiesti numa’, numa’, numa’, numa’numa’ pentru
tine.
Ca viata numa’una e[numa’una e numa’una aaa]si trebuie sa-ti fie bine,
Sa fii si tu cineva, nu sa fii oricine.
Hai intinde mana tine, hai intinde mana tine si…
Refren:
Nu mai vreau sa dau, tot ce-i mai bun in mine
Si la schimb sa iau, zilele astea de stres pline.
Nu mai vreau sa dau, tot ce-i mai bun in mine
Si la schimb sa iau, zilele astea de stres plïne.
