Ma distruge cand imi cere sa-i zambesc
Adesea surasu rece ma feresc
Disper cand nu pot trece de privirea-i calda
Distins, nu iarta
Desprins de arta
revin caci ador vechiile obsesii
ma-ntind pe patul in care tremuram, lovit de primele depresii
rescriu idei vechi pentru cel ramas la stadiul de orb
am fost pentru o clipa ridicat din corp
de aer cald rezultat al gandului usor transmis prin cuvinte selecte
involuntar, tot mai adun efecte secundare
satul de nuante de negru, sterg ultimul strop din ce-mi parea culoare
sterg peisajul funebru pe care-l pictam
picur pete pe primele rani
inc-adun lacrimi in cani deja pline
tip cand de mana ma tine strans
pana inchid ochii… parca doar am clipit
ingrozit ma trezesc lipit de pat, strans de centuri
panicat, pus pe certuri ei nu-nteleg ce zic
de dincolo-colo ii simt miros de anestezic
morbid, lumini intre gratii, nimic lucid
m-arunca undeva in spate, in genunchi cu coatele roase
imi soptesc Camera 117 Boli Nervoase
nepasator sau neatent, frecvent
imi prind minti in pastille
facute praf, trase prin file
pentru mine albe precum florile ce le ucid
neobisnuit cu ideea ca nu destind culorile desi lucid. X4
nu vreau sa deschid ochii
supus la biopsii se-nchid pupile
nebunia ma incita, renunt la zile
cedez in celula, incep sa caut tesut bolnav
desprins de luna, azi ucid soarele pe viu prin dexaltare
imi scriu cu lame povestea-n placi
automutilare decid pentru terra
globul sufera de spin ma plimb des prin etc
peretele-mi vorbeste, silueta stenica
cui-s morbid ce oglinda
lumina asta m-ameteste, alienatie mintala
sunt legat, vad doar negru
ultragiat simt aer lichid, in boli cornice naufragiat
in timp ce mor se face tarziu
niciun remediu
nepasator in pustiu, alerg dezorientat catre pustiul sedat
nemuritor, scaparea mea se afla intr-un pistol revolver
ce vis, devin al 13-lea apostol pentru crestini
nu retin chipuri, imi amintesc de doctori si medicamente
alte timpuri, aparate silentioase deschide usa
Camera 117 Boli Nervoase
nepasator sau neatent, frecvent
imi prind minti in pastille
facute praf, trase prin file
pentru mine albe precum florile ce le ucid
neobisnuit cu idea ca nu destind culorile desi lucïd. X3
