La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem si nu e.
Tot astfel cand al nostru dor
Pieri in noapte-adanca,
Lumina stinsului amor
In noaptea vesnicei uitari,
In care toate curg
A vietii noastre dezmierdari
Si raze din amurg,
De unde nu mai strabatu
Nimic din ce`au apus
As vrea o data in viata, tu, sa te inalti in sus.
Si daca ochii ce`am iubit
N`or fi de raze plini,
Tu ma priveste linistit
Cu stinsele lumini.
Si daca glasul adorat
N`o spune un cuvant,
Tot inteleg ca m`ai chemat
Dincolo de mormant..
2X
E fiinta-mi tremurânda
Care trece-n infinit,
Ca un fulger fara tinta,
Ca un cap fara zenit.
Si din chinuri ce ma-neaca,
Eu sorb mirul cel curat,
Cum o lebada se pleaca
Bând din lacul înghetat.
Si cu moartea cea adânca
Am schimbat al vietei gând,
Am fost vultur pe o stânca,
Sunt o cruce pe-un mormânt.
Care-i scopul vietii mele,
Întreb sufletu-mpietrit?
Ochiu-i stins, buzele mele
De dureri a-nvinetit.
In noaptea vesnicei uitari,
In care toate curg
A vietii noastre dezmierdari
Si raze din amurg,
De unde nu mai strabatu
Nimic din ce`au apus
As vrea o data in viata, tu, sa te inalti in...
Si daca ochii ce`am iubit
N`or fi de raze plini,
Tu ma priveste linistit
Cu stinsele lum...
Si daca glasul adorat
N`o spune un cuvant,
Tot inteleg ca m`ai chemat
Dïncolo de mooo....
