Dupa cateva pahare-ncep sa nu te mai vad bine,
Dupa catve afumuri de iarba mi se face dor de tine;
Sunt pecat intr-o lume-n care imaginatia troneaza,
Sunt plecat in lumea celor ce iarba fumeaza.
Ai face bine sa nu te iei de mine, ai face bine sa stai deoparte,
Ai face bine sa m-asculti si mereu sa-mi dai dreptate.
In inconstienta-n care ma aflu dupa ce m-am facut praf
Actionez urat, daca ma contrazici te fac pilaf.
Doua fumuri, doua pahare
Si-am plecat intr-o lume-n care
Tot ce zboara, se omoara,
Cne comenteaza, se anihilieaza.
In urmatoarea strofa urmeaza partea mai putin placuta: urmeaza partea in care te trezesti la
realitate, si-ti doresti mai bine sa mori…
Dupa-o astfel de calatorie ma intorc la realitate,
Ma dor gatul, capul, coastele, ma doare spatele.
Mii de culori, tot apar in jurul meu,
Mii de ganduri imi zboara, nu mai stiu de capul meu.
Vorbesc de unul singur, vorbesc cu scaunul in fata mea
Vorbesc cu cei ce ma asculta, daca ar fi cineva.
A doua zi ma trezesc, iau totul de la zero,
Doua fumuri, doua pahare, sï m-am dus,
Te pup, te quero.
