Era un sarman invatator la scoala din sat
Dar cei mai multi din oamenii care isi trimiteau copii
Sa deprinda lumina slovelor erau la fel de saraci ca si el
Nu primea aproape nimic pentru stradania lui
Inglodat in nevoi Abia izbutea sa'si duca zilele
Si numai istetimea mintii in ajuta sa iasa din incurcaturile in care adesea fara voie intra
Imi tremura mana pe creion
Si lacrimile ma ineaca
Soarta'i nedreapta si moartea pe nimeni nu iarta
Si devin melancolic ,vedeti voi timpul n'asteapta
Si parca de vreo patru ani se deruleaza aceiasi placa
Privesti oglinda in coltul ei aceiasi fata
Ce te'a vazut si fericita,si intristata
Si te'a privit cu chipul plans de fiecare data
Si ai zambit chiar daca ai stiut ca tot ce'a fost
N'o sa se intoarca
Iar tu copile,de asculti aste cuvinte
Chiar daca ai 16 ani intoarce'te la 10
Adu'ti putin aminte
Cand te rugai sa vina acasa
Propriul tau parinte
Si in suflet simteai durerea
Care inca se mai simte
S'au cand spuneai
"Nu voi fuma,voi fii cuminte"
Te apasa acum constiinta care inca te mai minte
Si nu'i nimeni langa tine care sa te alinte
Inconjurat de oameni care, incalca juraminte
Cad,grabite pe aleea parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba aceea,ca iluziile noastre
Petreci in fiecare an acelasi 1 iunie sec
Cand te uiti vazant venind aceleasi zile care trec
Aceiasi copii in parc aceiasi ochi gata sa planga
Acelasi chip si langa aceleasi maini gata sa'l stranga
Si timpul trece lasand in urma o umbra rece
Un pumn de amintiri si un suflet,gata sa plece
Si valurile mortii vin gata sa te'nece
Si ramai zambind cand plec lasand fantani sa sece
Si ajungi in locul unde nu'i loc de sentimente
Si in cateva secunde uiti de tot de regrete
Ca tre sa supravietuiesti de 6 ani aceleasi ghete
Ai 25 muncesti ca sa platesti facturi curente
Si inima iti plange acum ca si in copilarie
Dar in spatele lacrimilor se ascunde un gram de bucurie
Si'ti plangi de mila singur in sufragerie
Te cred e greu,mi s'a intamplat si mie
Cufundat in nevoi,abia izputea sa isi duca zilele
Si numai istetimea mintii il ajuta sa iasa din incurcaturile
In care adesea fara voie intra
Baga de seama ca nu ii ajungeau banii,dar pe drum tot invartindu'se in coace si in colo
Sa vedeti ce sa intamplat
Acum iti arata 40 aceiasi oglinda ciobita
Si lacrimile au format riduri pe aceiasi fata obosita
Ti'a ramas o garsoniera un televizor si'o gripa
Tot singur astepti sfarsitul din clipa in clipa
Privesti tusind afara prin fereastra aburita
Ingrijorat de fiecare soapta auzita
Si brusc iti amintesti de'o anumita tipa
Si tremuri cand sti ca orice datorii se achita
Stai ascuns in pumn iluzii s'au pierdut pe drum
Si din atatea vise nu'ti mai doresti nimic acum
Si din copilaria ta a mai ramas doar scrum
Si toti de langa tine iti spun acelasi Ramas Bun
Aici termin povestea voi luati'o ca atare
Si pun pariu ca'n ea se regaseste fiecare
Daca v'ati intristat gata iesiti din stare
Ramas bun,termin,sa stiti inca ma doare
Atata vreme cat am venit cu hainele noastre mai simple
Nici nu te'ai uitat la noi
Iar cand am imprumutat haine scumpe
Si ne'am investmantat cu ele
Ai inceput sa ne socoti musafiri de mare pret
Asa ca de fapt, pe ele le cinstesti,nu pe noï
