Ma uit la ceas, e ora doua dimineata
Stau neclintit in pat si ma gandesc la viata
Realizez ca e mai rapida ca Sageata Albastra
Eu trec neputincios pe langa ea, ma pierd in ceata
Scunfundat pana peste cap intr-o stare de nevroza
Scuip ura si venin pe foaie, in cea mai mare doza
Si dragostea pe care simt ca o simteam odata
In mortii ei, a disparut si ea in cea mai mare graba
Fara speranta
Spiritual, doar Beethoven ma tine in viata
Cand Sonata Lunii rasuna armonios in casca
Simt ca ma eliberez de trup si zbor liber in vazduh
Si uit de toate problemele de pe pamant
Dar melodia se opreste brusc
Iar visul meu se face scrum in mai putin de-un minut
Sunt indiferent la tot ce se petrece in jur
Si nici Iisus nu ma poate ajuta prea mult ca
Depinde doar de mine si de ce-aleg
O viata cantata la vioara
Sau viata de artist dominata de fanfara
E-o dilema existentiala de care nu mai scap
Dimineata vesnic ma trezesc cu ea in cap
Sunt derutat, si mereu disperat
Frustrat, si mai mereu suparat ca
Poetii mei cu totii au murit saraci
Oare am sa mor si eu de foame?
Coane, nu mi-am propus sa produc o avere
De pe urma unor versuri scrise cu durere, in tacere
Dar nici nu vreau s-o ard printre ghene de gunoaie
Cu regretul c-am ales aceasta cale
Ca atare, spune-mi tu ce sa fac in continuare
Eu nu mai judec drept ca nu mai sunt in stare
E si normal de la atatea depresii nervoase
Intre viata sau moarte ezit sa aleg, spun ãas
Si trec la ïntrebarea urmatoare
