Ma simt de parca as fi facut din tristete si zile negre,
imi dau ocol, imi dau tarcoale,
numai, persoane gri
si prieteni fara valoare, credema fratioare,
cand vei ajunge sa supui aceste vorbe goale,
vei prea suparat, prea saturat de viata asta fara un pic de culoare,
gandeste-te la fata ta, la viata ta la mama ta,
cand de fericita si implinita ar fi ea daca ai face ceva,
nu te gandi doar la ziua de maine, ci la saptamana de va urma,
nu-ti curma viitoru, nu face pe nemuritoru',
vor venii momente cand iti vei sterge trecutul,
vei strange in brate prezentu',
vei face parte din cei care sunt pentru,
a lupta si a tine pe umeri toata lumea,
esti pentru a-ti pierde pasiunea si ura
intr-un vers pe care il faci aiurea...
mult prea imbibat de venin,
mult prea senil sa mai rezist,
fara sa nu imi provoc un chin,
m-alin cu vocea mea interioara
careimi zice renunta lasa-te in fiecare seara,
tot aprind o tigara, tot zic ca o sa ma las iara,
tot ii promit prietenei mele ca o sa cap de-aceasta boala,
tot ma mint pe mine, tot o mint pe ea, tot imi ridic privirea,
dar degeaba ca in fata ochilor vad doar amagirea, convietuirea
in acest mediu bulversat,
ma face sa uit de toate, si sa ma arunc in neant,
poate cand voi inceta, sa-ti mai caut
in adancurile sufletului voi mai fi atat de stresant,
crezi ca esti singurul care vrea sa scape din aceasta inchisoare,
vreau sa evadez din aceasta carcera, de cand mam nascut, acuma am crescut mare,
mi-am stricat sanatatea, mi-am irosit timpu, am scris multe, degeaba doare,
mam obisnuit cu realitatea asta care seamana cu un matrix fara subtitrare
ma parasete puterea, cum tu ai uitat mangaierea, persoanei
care iti aducea placerea,
credema ca nu sunt eu de vina,
ca atatia ca noi si-au uitat numele si au renuntat sa mai tina,
predici cu ei insisi, isi cumpara fericirea in grame,
isi inneaca sangele isi inteapa venele pentru o suparare,
sunt atati care renunta la viata pentru ca nu vad alta cale,
nu mai vad scapare, renunta cum voi renunta si eu,
in acest razboi nu ma voi purta ca atare,
nu ma voi ridica in picioare,
pentru ca oricum cad inapoi, deci ce rost mai are,
rasete si plansete se-aud din scara,
din strada, ce sa-ntamplat cu lumea, de ce nu mai sta afara,
de ce totii copii sunt prinsi in calculator, de ce isi fac lumea virtuala,
de ce batranii cred ce vad la televizor,
nu e asa si tu asta o stii bine,
nu sunt singurul care si-ar da viata pentru zile senine,
de ce cand ascultii, razi si te prefaci ca nui ca mine,
citeste bine copile, si vezi ca banii nu sunt singuri ce iti aduc fericïre.
