Plictisit, satul de tot ce vad in jurul meu
Cer lipsit de curcubeu, nu mai sunt eu
Acel eu, care zambea mereu instantaneu
Si care nu-i pasa de asa renumitul "eu"
Numai sunt imun, la boala care ne inconjoara
De un timp cand am vazut ca asta circula afara
Hai sa ne schimbam cu toti, sa nu mai fim asa
Dumnezeu pe rand sus ne va chema
Vreau sa vad ceva mai bun, ceva diferit
Ca pana acum am suportat numai ceva acrit, imputit
Multa violenta, uitam de respect
Dam importanta doar la acel, fizic aspect
Raman mut, privind mama natura
Privind cerul cenusiu, de a noastra faptura
Privind pamantul murdar, in acelasi chenar
In ochii mei de acelasi om ordinar
Omul e greu sa il ierti, e usor sa il certi
E inteligent, tratat deseori ca un terci
Umbland dupa genti de bani, cum spune si Doc
Avem in ochii negri in continuare, un mare foc
Suntem straini, nu ne ajutam, noi ne scuipam
Cateodata direct in fata, si suportam
Ne luam la bataie, din nou pentru bani
Si ascultam manele cu o boala mare pe dusmani
Amenintam, ne injuram, nu suntem ca fratii
Ne enervam, si ne luam la bataie chiar si tati
Nu ascultam, chiulim de la scoala, nu invatam
Traim in Romania, deci nu ne respectam
Pierdem caracterul, il aruncam la gunoi
In unele cazuri ne pierdem pe strazi si pe noi
Ne gaseste ambulanta, ne duce la spital
Voma, coma a format bautura acel val
Ce se intampla cu noi oare, suntem animale
Reactionam doar cand e vorba de o noua bataie
Suntem plecati cand e vorba de ajutor
Cum va arata lumea asta frate in viïtor? [Oare cum va arata? ]
