Buna ziua intuneric , vechiul meu prieten
Am venit sa vorbesc cu tine din nou,
Pentru ca o viziune incetisor
Si-a lasat '' semintele '' in timp ce dormeam
Si viziunea ce a fost plantata in creierul meu
Totusi , ramane
In sunetul tacerii
In vise agitate singur merg
Pe strazi pavate, inguste
Sub o aura de lumina
Intorcandu-mi gulerul , rece si umed
Cand ochii mei au fost orbiti (injunghiati )de lumina
Asta separand noaptea
Si atingand sunetul tacerii
Si in lumina dezgolita , am vazut
10 mii de oameni , poate mai multi
Oameni vorbind fara cuvinte
Oameni auzind fara sa asculte
Omeni scriind melodii pe care vocea nu le va imparti niciodata
Si nimeni nu a indraznit
Sa perturbe tacerea sunetului
''Nebunilor( prostilor)'' , am spus eu, Voi nu stiti
Tacerea ca un cancer creste
Ascultati-mi cuvintele cu care s-ar putea sa va invat
Luati-ma de brate si s-ar putea sa ajung la voi
Dar cuvintele mele curg silentios , precum picaturile de ploaie
Si ca un ecou
In fantana tacerii
Si oameni s-au aplecat si s-au rugat
La Zeul creat de lumina neonului
Si ca un semn de avertizare a strafulgerarii sale
Din cuvintele ce l-au format
Si semnele au spus , Cuvintele profetilor
Sunt scrise pe peretii de la metrou
Si holuri de locuinte
Si soptindu-ne in suntetul tacerïï
