Strofa 1:
Poezia-i realitate, plus ideal
E vocea mea din suflet ce ma scoate din banal
Poezia e un testament scris in versuri
Fara timbre fiscale si fara semnaturi
Poezia e un vesmant in care ne imbracam moartea
Un loc uitat de lume in care ne ascundem soarta
Ea o sa ma tina viu si-atunci cand o sa dispar
Si, tot ce-am scris cu sange o sa treaca orice hotar
Poezia-i viata inainte de arta
E drogu' meu ce ma duce la o cota inalta
E realitatea mea unde-i moarte eu vad viata
Unde toti vad un esec, acolo vad speranta
E o relatie de durata cu procesu' de creatie,
Un contract semnat pe viata cu o simpla revelatie,
E tot ce simt, tot ce vreau sa simti si tu,
E tot ce-am vrut sa fac sa-mi pun pe tava sufletu'
Refren (x2):
Sunt un poet ca toti ceilalti,
Nebun, nemuritor cu sete de cunoastere,
Sunt un poet ca toti ceilalti (yeah, yeah),
Cu fiecare rima scrisa mai aproape de renastere!
Strofa 2:
Poezia este gravitatia sufletului,
E lumea mea ascunsa in centru' pamantului,
Cu fiecare vers, cu fiecare cuvant
Am mai pus un rand in plus sa mi se scrie pe mormant
Poezia-i atitudine, lupta cu tine
Lupta pentru a alege ce e rau sau ce bine
Si-i o certitudine ca tot ce scrii pe foi ramane
Si tot ce scrii pe foi defapt vorbeste despre tine
Poezia e un vis, transpus in rime
Fantezii sofisticate legate prin profunzime
Poezia este filmul unei zile-n care n-am trait
O realitate-n care, din vis nu m-am trezit,
Poezia-i viata, poezia-i speranta,
Ea mi-a dat ce nu mi-au dat unii oameni intr-o viata
Deci nu ma judeca, daca fac asta,
O sa pun totu' pe foaie pana mï se duce pasta!
Refren (x2).
