Scriu randurile pe care vrei, in cuvinte...
Indraznesc sa folosesc unele pe care mi le-ai rostit, de-a lungul anilor...
Arunci o umbra perfecta pe hartie.
Dispari in lumina soarelui, ma tem de felul in care ma stii, dragostea poate lasa pete..
Tu imi furi singura speranta si ma tii treaza (treaz) inca o noapte.
Imi doresc sa te nasti cu mine, sa stai langa mine...
Cand frunzele toamnei vor fi cazut.. Singuratete, durerea mea, singurl lucru care a ramas in urma
mea..
Daca vei cadea, te voi prinde, daca iubesti, voi iubi, si asa e mereu,
dragul (draga) mea, nu itzi fie teama, vei fi in siguranta, asta iti jur... Doar daca ma iubesti si
tu...
Sapte minciuni solitare scrise in noaptea iernei moarte, deschid singura carte al carei singur poem
il pot citi...
In sange imi insemnez numele si pecetluesc miezul noptii cu o lacrima.
Ard hartia, pentru fiecare dintre randuri am plans....
Eu sunt Dramaturgul, iar tu esti Coroana mea, fa-ma sa plang pentru dragostea ta,
asa cum ai facut de atatea ori, stiu....
Nu pot scrie aceste randuri de poveste fara tine, doamna a suferintei, fa-ma puternic
nu putem fi impreuna fara ei pentru totdeauna..?
Cuvintele pe care le scriu nu pot face nimic, decat sa te raneasca, iarta-mi ploaia..
Iti multumesc, a mea cea unica (al meu cel unic), tu mi-ai oferit aceasta durere..
Te las usor pe podea, facand un pas spre usa.. unde e scrisoarea nicicand scrïsa? noapte buna
acum...
