As privi din zori in zori, toate vaile cu flori
As privi si as strange-n piept, tot ce-i falnic si-ntelept.
Tot noianul zorilor, tot focul bujorilor
Tot parfumul crinilor, din umbra gradinilor.
Tot seninul zorilor, tot argintul marilor
Toata slava stelelor, stelelor, stelelor, ce dau farmec noptilor.
Iar cand vine-o iarna grea, troienind cararea mea,
Langa Domnul am si-atunci tot ce-i mai frumos prin lunci.
Tot noianul zorilor, tot focul bujorilor
Tot parfumul crinilor, din umbra gradinilor.
Tot seninul zorilor, tot argintul marilor
Toata slava stelelor, stelelor, stelelor, ce dau farmec noptilor.
Iar cand Domnul va veni si din ochi ma va privi,
Nu voi mai vedea atunci nici carari, nici vai, nici munti.
Nici noianul zorilor, nici focul bujorilor
Nici parfumul crinilor, din umbra gradinilor.
% Nici seninul zorilor, nici argintul marilor
Si nici stelele de sus, mai de sus, mai de sus, numai fata Luï Isus! %
