[Orice-ar fi, mergi inainte, fara miscari bruste, fara
Stai linistit. Daca-i ameninti se sperie… se sperie si te-ataca
Tine minte! Uita-te la mine! Tine minte!
Asa sunt si oamenii! Nu tre’ sa iesi in evidenta! Nu tre’ sa iesi in evidenta! ]
Era doar un copil pierdut pe drumuri de oras
Ca lasi in urma, ca nu lasi, e vorba de cine-i mai las
Si se gandea ca-n viitor mai toate se vor schimba
Si cu privirea asta-n ochi nu te primeste nimenea…
Cateva sute de pereti, oameni isteti, asta e strada mea
Te descurci sau urci, tre’ sa fii cineva!
Ca strada asta se termina si-alta strada te asteapta
Unde, lumea, daca n-ai un nume, nu te iarta!
Cu aparate de sudura sub gene, visa stele
Nu puteai sa-i spui ca banii-s ochiu’ dracului
Acele ceasului, acele note-n glasul lui
Le-aud si-acum dupa ani si ani
Zicea: “yo n-am timp de pierdut, bai
Timpu-nseamna bani! ”
Si niciodata nu statea pe loc,
Atent mereu la joc
Forta-n orice, fara sfiala
Banu’ tre’ sa sara si-amice,
Nu stiu de unde vii tu si ce vei face,
Da’ tine minte: biciu’ da in bou’ care trage!
Si-mi amintesc de el cum se plimba prin ceata
In fiecare fir de fum mai dezlega o dimineata
Ziua de maine. Coltul de rai sau de paine
Mandria si speranta lui de caine
Ca era baiat istet printre indiferenti
Tragea tare de el, frica de Dumnezeu
Instinct de hot abandonat,
Cel ce fura doar meserie
Cu frica de-a trai in umbra altora
Crezand ca nime’ nu va stii
Cel ce m-a invatat culoarea banilor, nuantele-s cuvinte
“eu o sa reusesc in viata, n-am sa mor necunoscut, amice, tine minte
Sa nu vezi lumea, dar in ochii ei sa cresti,
Sa fii barbat cand iei de guler sansa si-o lovesti
Pana reusesti!
Sa bati la usa marilor tale bucurii cu aere de “bine v-am gasit”
Cand Dumnezeu te priveste mandru ca un Tata negasit si
Nu te vinde pe nimic, doar tu esti pretul tau
Cand banii-n brate te curpind, aminteste-ti asta si n-o sa-ti para rau! ”
Dar cand te simti pierdut sa nu te crezi raspuns
Sa nu te pierzi in plans, sa-ti amintesti ce ti-am spus
Asta nu-i o cursa-amice, e-o lupta pana sus
Ca oamenii sunt rai si doar un singur apus,
Asa ca prinde-l!
Era doar un copil pierdut pe drumuri de oras
Ca lasi in urma, ca nu lasi, e vorba de cine-i mai las
Si se gandea ca-n viitor mai toate se vor schimba
Si cu privirea asta-n ochi nu te primeste nimenea…
Cateva sute de pereti, oameni isteti, asta e strada mea
Te descurci sau urci, tre’ sa fii cineva!
Ca strada asta se termina si-alta strada te asteapta
Unde, lumea, daca n-ai un nume, nu te iarta!
Da, si ce sa vezi, intr-o zi mi-a zis:
“am reusit, amice! Mi-am muncit destul visele
Maine tre’ sa te cinstesc, fa-ti timp sa bem o bere”
Si-a fost ultima zi, caci a plecat undeva
Ce sens sa trag concluzii cand timpu’ cicatriza?
Ma impacam ca-i bine el, desi habar n-aveam dar,
Dupa ceva ani de zile m-a sunat cand nu ma asteptam
mi-a zis ceva de genu, cu un ger umil in glas:
“amice, imi pare rau, imi plang orele in ceas
Poate m-ai iertat deja ca suntem frati, orice s-ar intampla
Anii au fost, au trecut si-au fost grei
Dar sa stii, la orice pas te-am tinut in ochii mei.
Te-am sunat sa-ti spun ca nu mai bem acea bere, sunt pe moarte,
Frate, vad capu’ strazii, n-o sa-ti spun ‘La revedere’,
Iti vine sa crezi? nu mi-e frica de moarte
Implinit apusul ala de ziceam, acum ma arde
m-asculti? ‘da’ banii mei sunt banii tai,
de azi am un baiat frumos,
ii povestesti tot ce-am fost,
e mic si nu stie si-mi aminteste de noi doi,
acei pusti inocenti, plini de ambitie si scantei
vezi? S-a ajuns si aici, dar am ajuns cineva,
am pierdut c-am disparut, dar am uitat sa-ti spun
ce conteaza mai mult: banii nu-s niciodata curati
oamenii mor de dragul lor si fratii nu mai sunt frati,
d’aia am plecat de langa cei pe care ii iubesc
raspunsuri ce le-am gasit, sa plec printre mii de apusuri.
O sa zici c-am fost rau, poate nu-ti merit dorul
Nu regret nicio clipa, eu am aflat adevarul…”
Si l-am intrebat asa, zambind, pe buze cu lacrimi de dor
‘auzi, frate? Care-i culoarea banilor? ’
El a zambit si mi-a zis:
“culoarea banilor mei este un verde aprins
Si nu verdele de pe hartii sta sa ma ridice
Banii mei sunt verzi, ca ochii lui Dumnezeu, amice”
Eram doar un copil pierdut pe drumuri de oras
Ca las in urma, ca nu las, e vorba de cine-i mai fals
Si ma gandesc ca-n viitor mai toate se vor schimba
Si cu privirea asta-n ochi nu ma primeste nimenea…
Cateva sute de pereti, oameni isteti, asta e strada lui.
Ma descurc sau urc, tre’ sa fiu al nimanui!
Ca strada asta se termina si-alta strada ma asteapta
Unde, lumea, daca n-am un nume, nu ma ïarta!
