Eu ma pierd prin cafenele cu mine si n-am habar ca merg agale fara jena cu lumea in buzunar. Un
fisic de filme proaste draga mea sa stii! Ca ingerii aia draguti ii tin inchisi in poezi. Crezand ca
zborul razan, e doar in mine sa-l am si cand timpul trece greu mai dau un deget in cadran. Ca drama
are culoare doar cand doare ceva si filmele proaste-s taiate in cioburi de acadea. Ingeri cu bilete
pentru ultimul zbor, ca e timp inaripat cu acte si se pierde lumea mea la un joc mizer de table.
Aud cafele reci ca mie nu-mi vorbesc strazile,
Cafenele-n care ma gasesti, fumandu-mi zilele.
Sunt locuri de zahar ce-mi amestec in noapte
Si-aud un baiat cerand nota inainte de toate!
Ea era cafeaua mea din fiecare noapte,
Cofeina-mi saruta genele cu buze crapate.
Eram naiv si eu si stiam sa te cred
Azi n-am somn, dar am cafea si n-am ce face cu ea...
Si cand n-am chef sa te conving, imi ies din fire si ma plimb, si beat de cofeina simt gustul
oricarui zid. Imi amitesc de dame vechi si miresmele fine, imbratiseli si vrajeli fara pic de
rusine. Mai trag cuie cu necunoscuti din usi si o tot evit cand vine oferid culcusi. Timid, cu un
"nu stiu" pe buze eschivez usor si mai sorb din noaptea asta, un pahar jumate gol. Dor? Scuip pe el
de dor, n-am chef, ma las purtat, de trotuarele-n sidef, dezvelind zambete, inventand probleme, eu
tu si o mie de cafenele...
Aud cafele reci ca mie nu-mi vorbesc strazile,
Cafenele-n care ma gasesti, fumandu-mi zilele.
Sunt locuri de zahar ce-mi amestec in noapte
Si-aud un baiat cerand nota inainte de toate!
Ea era cafeaua mea din fiecare noapte,
Cofeina-mi saruta genele cu buze crapate.
Eram naiv si eu si stiam sa te cred
Azi n-am somn, dar am cafea sï n-am ce face cu ea...
