te`am crescut bine, nebuno.. fii ca mine, hai, fii ca mine!
crescuta cu instinctul de`a permite
genul de fata rea ce te iubeste cand te minte
in cuvinte dulci, ca ciocolata cu rom
ca ea n`adoarme constiinta cand toti ingerii dorm
suflet color, cu diagonala mare,
culoare pe culoare face inima mai tare
dar o doare uneori cand o las fara paznic
si mai bate un obraz, cand baiatul e obraznic
mai bate`un apropo, mai bate`un pumn in masa,
dar in fiecare seara se intoarce bine`acasa.
mereu in transa, sub acorduri de foc, nelinistita la geam
cand tramvaiul ia foc, aglomeratia loveste in acorduri de chitara.
e punctuala mereu, ca nu e timp de stat pe`afara, ca in viata..
si`n fiecare dimineata ia cartierul la pas,
privind in urma sau la ceas, privind in fata
viitorul ca un drum pavat cu soare, cu un zambet in dotare
si`egoism in caz ca doare
si nu e genul sa te`nvete pe derost, dar retine,
nu uita c`are`o agenda plina cu straini ca tine.
si am stiut mereu ca simte oamenii buni
un detector de metale fine, cu ochii caprui,
tine minte undeva, da` nu spune nimanui,
stii ce? fata mea cand e ranita nu zice, ca
ea e mandra de orice cicatrice,
plina de dor pentru orice prost iubit
traieste pentru toti plina de porti
care le simt dulce dintr`o slabiciune,
n`are nevoi, dar are pofte scumpe.
si daca cere frumos, taticul ei e generos si face rost de multe.
stie cum merge treaba`n societate,
aici zambesti si faci pe prostu`, si daca faci frumos ajungi departe.
da` nu`i destul, ca e orgoliu` in joc
si daca fata mea nu`si face rost, isi face loc.
si cand ma cert cu ea, parca ma cert cu mine, si simte
ca ne`mpacam mereu fara prea multe cuvinte,
avem cai necunoscute de`a comunica
si niciodata sangele nu se face apa, da..
e fata mea, ca o carte de povesti
si daca ai destul curaj esti liber sa o citesti.
am bani, am arme, am si bomboane,
pot mitui pe oricine, lumea e o parodie.
fiecare scrie cum ar vrea sa fie, ca nu`i greu
geniu cu un strop de nebunie sï tupeu. [x2]
