Si daca m-as uita zilnic la televizor si as gasi zilnic ceva nou, precum un mandru marinar pe varf
de vas ce prieste in larg si vede mereu cate ceva cu binoclul sau ruginit de sare lipit ieftin in
cositor, simtindu-se din ce in ce mai inconjurat de pamanant.
Daca marinarul ala pentru o clipa ar dori mai multa apa, atunci si eu mi-as dori o clipa sa ma vad
acolo. In cutia mea de plastic marcata de un nume, nu prea mare, dar destul de mare incat sa
satisfac marinarul din mine
In refugiul unor stiri pline de: "Astazi un barbat de 32 de ani si-a pierdut fetita de 5 si sotia
intr-un accident de masina si este momentan in stare buna" In atatea pierderi, in atatea alegeri
proaste aruncate de sus, de parca nu exista un deget sa arate ca apusul, nu e chiar asa usor de
prins.
In refugiul unui film de ora 9 unde oameni vand cu atata nonsalanta sfarsituri fericite de parca
este atat de usor. In refugiul unui om plin de inconstienta, in inima unei fete singure, in saracia
neamului meu din care ies tarandu-se martiri cu ceasuri scumpe si pantofi luciosi. Din explozia unor
"te iubesc"-uri scuipate de societatea care nu-ti lasa timp sa tragi aer, inainte sa injuri.
Din creierul unui copil de 8 ani ce priveste spre o icoana si spune: "Vreau sa am si eu un televizor
sa ma uit la desene animate!"
Dar, marea asta pustiule, s-a jurat pe televizorul tau ca nu vrea sa vada pamant si habar n-ai cat
bine vrea sa-ti faca. Asculta asta de la un copil crescut cu casete inchiriate ce stia pe derost
sute de filme, ce a ramas tintuit si socat in fata unui ecran plin de purici fara sa simta ca
spectacolul, ca spectacolul se inceiase de mult.
Un copil ce a ales la timp sa se desparta de ochii altora si sa vada mai mult cu ai sai, un copil ca
multi altii dar extraordinar de puternic pentru lucrurile pe care numai el le vede si cu ajutorul
carora in fiecare zi mai traseaza niste linii pe atlas.
Deoarece in ziua in care acest vapor, acest vapor, se va scufunda, eu imi iau prima barca de
salvare, caut pamantul si vin sa-ti sparg televïzorul.
