Nascut din flori, culoare, crescut cu semne indicatoare, cu semafoare, desene animate si
televizoare. Nu baiatul lu' mama, doar baiatul cu boala de-a pleca atunci cand altii de-abia se
descalta. Ultima statie, penultima speranta, un timp in timpul dintre casa s-alta casa. Dimineata-n
alb si negru, ajuns un mic dejun al scheletilor din sifonier la 23 de primaveri, cu inima-nclestata
si cochilia in cuier... Acvariul asta plin de pestisori de aur in care fiecare este pestele mai
mare, plin de povesti si neputinta, ca pesti astia nu-ndeplinesc dorinte... Inoata tare, inoata tare
orice fir de-acuarela, inima-i bate cand pompeaza culoare, cand picteaza interioare. Bere, tigari,
carti, soare, micile placeri in viata conturate de un strat subtire de sticla, alge, gene, alcool si
colti albi, ocol de roua moarta si femei goale, atat de goale de-mi intorceau ecoul cand le vorbeam
despre dragoste... Ce-i dragostea cand transparenta ta insala? ! Ce-i dragostea...?
In ziua in care mi-au murit corbii, berzele si ingerii pazitori, am cusut cu-n fir de par o intreaga
camasa de forta. Mai tarziu a devenit doar un suport de fulgi, o perna ca o-nchisoare, ca nu e suflu
sa-mi duca penele departe ca avioanele de fier, nu-i colt mai ascutit ca cel al soarelui dupa ploile
ei, nici caldura mai rece ca cea scursa din ciment, nu e mare mai mare decat marea vazuta prin
fruntea ei, prin ochii ei, prin pieptul ei, prin soldurile ei, prin degetele ei de viitoare sau nu,
pianista!
Nascut din flori, culoare, crescut cu semne, indicatoare, semafoare, desene animate si televizoare.
Nu baiatul lu' mama, doar baiatul cu boala de-a pleca!
Ochii ei de calcedonie... Ce dor imi e, ce dor imi e... Mirosul ei, gustul ei... Lucruri simple...
Si ai sa razi pentru ca esti prost si nu-ntelegi! Dar e frumos sï asta e tot ce conteaza...
