Ce aer proaspat e iar in cimitir, iubita...Calc linistit al Domnului hotel, zambind in brate cu o
cruce, azi n-ajunge nicio lacrima la cer...E griul rupt barbar din strazi si blocuri, Doamne. In
ochi de soare ceata nu e o culoare. Am sprijinit in cercul asta de pamant zeci, poate sute de ruine,
fumand tigari, care mai tari, care mai pline de amar si dor ca trase Domnul norii peste tine. Nu-i
mai vad nici numele de flori, spunea o mama...Plangeau o suta de copaci, plangea si cerul pentru a
mia oara. Cu nasul rece pierde caldura-n buzunare, cu ochii mici, cu glasul stins aprinde o tigara.
Inchide ochii si trage aer tare-n piept, deschide o inchisoare. In frunte aripi prin culoare. In
ochi se stinge ziua ca fierul moale-n apa, si pune rosu-n trandafir intr-o galeata si pleaca...O sa
ma-ntorc cand o sa-mi placa sa te plang. Cu multi copaci! Asa vreau toate cimitirele! Sa pot sa ma
ascund de cine vreau, sa-mi deschid incet cerul, pieptul, sticla...sa beau. O sa ne-nghesuim si-n
cimitir, iubita. Ca astia nu tin cont de coate, ghete calcate, geamuri sparte si miros... Suntem
pamant pana pamantul nu se taie iar sa mai aduca un sarman sau poate doi, o farfurie-n plus la masa
de apoi... Ce aer proaspat e iar in cimitir, iubïta...
