Atât de frageda, te-asameni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un înger dintre oameni
Te stergi de mine ca de pres
Abia atingi covorul moale,
Matasa suna sub picior,
Si de la crestet pân-în poale
Ma cam trece un fior
Din încretirea lungii rochii
Ramai ca proasta într-un loc
S-atârna sufletu-mi de ochii
Cei plini de Burger si Noroc.
O, vis ferice si solubil,
Mireasa blânda din prostie,
Nu mai zâmbi! Arati penibil
O sa te scot din melodie
Cât poti cu-a farmecului noapte
Sa-ti bagi tot capul in ghiveci,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Mananci pamant si dormi pe veci.
Deodata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tai fierbinti:
E plita inrosita tare,
Ce-s lasa-n gura doar doi dinti.
Te duci, s-am înteles prea bine
Sa nu ma tin de pasul tau,
Te-ai innecat ca proasta cu masline,
Esti asa urat-acum ca m-i se face rau
Ca te-am zarit e a mea vina
Si vesnic n-o sa mi-o mai iert,
Cred c-am orbit, nu vad lumina
Muri-uai dracu' ïn desert.
