Poezia mea-ncepe atunci cand privesc oglinda
Impinsa pe foaie de zici ca sunt bolnav mintal,
Dar n-am nicio indoiala ca n-o sa-mi ating tinta.
Tac.Am careu de asi cand altii isi etaleaza chinta.
Scriu numai atunci cand natura incepe a ma alinta
Si cand am simt pe ultima suta de metri incep a sprinta.
In privinta mea nu vreau sa simt cainta.
Imi pun pe gol fiinta,
Desi am tendinta
Sa ma contrazic cu stiinta
Indiferent care-i sentinta.
Imi intaresc vointa
Odata cu credinta.
Fac doar bine
Nu vreau sa-mi incarc constiinta.
Rezultatul e corect indiferent de ce-mi cere cerinta,
Dar asta nu ma face sa-mi pierd nadajduinta.
Fac pact cu lumina
Si-mi dau fagaduinta
Indiferent ca sunt tarat in desert si gust umilinita
Spre Dumnezeu sa-mi arat toata recunostinta.
Acum creez ce simt si poate c-obisnuinta
Ma face sa fiu in extreme desi nu asta-i dorinta.
Gandurile rele incep a ma ameninta
Si le simt in permanenta cum imi invadeaza locuïnta...
