N E X T R I K
Afundat de prea multe ori in stari depresive.
Dezamagit de prea multe situati afective si respins.
Refulat in complex de inferioritate a unui vis
S-a stins ultima farama de speranta
Cerul parca nu mai are nicio rezonanta.
Liniste si pace,
Spiritul muzei tace
Si zace o ura profunda in mine.
Dezinvoltura cu care privesc viitorul
Ma face sa nu mai poti diferentia raul de bine
Si cine va fi acela care va acorda o mana de ajutor?
Cand ranile ma dor, iar sufletul cere alinare
Incatusat de propiul ???
Imi dau seama ca eu sunt singura mea salvare
Singur si izolat de rest,
Ma supun inconstient la un test
De siguranta de sine pe care mi`o atest.
Pot spune ca detest si iubesc in aceeasi masura
Descoperind esenta pura
Care ma poate desavarsii.
Ma complac in propria mea stare
De aceea nu pot iesi
Si reveni apoi la luciditate
Sunt prea multe lucruri pe care mi le ascund
Si nici nu pot ajunge departe.
Zbucium in care traiesc ma arunca in spate
Lasandu-ma fara de vlaga si putere
Sunt prea naiv pentru a nu`i da orgoliului meu ceea ce cere.
Apusul va deveni rasarit
Dar pana atunci voi parcurge intunericul in tacere
Intemnitat in durere si suferinta,
Refuz calea prin cainta,
Accept calea spre credïnta.
