Durere de cap cumplita,
Secunde ce vad sticla zdrobita
Si oglinda ciobita,
Frica cuibarita-n fiinta
Ce ma trezesc intr-o clipa.
Masina mea oprita
Lang-o banda vopsita
Pe drum
Nu-mi explic cum.
Dar casa ta-n apropriere si copaci in ceata este tot ce vad de-acum.
Nu stiu ce se-ntampla, jur.
Mintea-mi joaca feste,
Miscari incete,
Dureri in pantece
Ce treptat incep a trece
Parca ma simt din ce in ce mai rece.
Senzatii noi vin
Si simt cum cele vechi incep treptat a-mi trece
Si totusi elemente acestui decor parca-ncearca ne-ncetat sa ma inece
Parc-anemic
Captiv in caracter pandemic
Am senzatia ca sunt amnezic.
Am venit
Dar ma simt ca dupa un drum lung de ostenit
Raman de necontenit,
Natura a impietrit,
Nu mai conteaza
Imaginea ta inceteaza
Si bareaza
Starea asta ciudata ce ma preseaza
Si deloc nu ma caracterizeaza.
Subit
Am simtit
Vin catre tine
Acolo mi-e bine.
Uit de terori,
Le iau pasii fara erori
Prin gradina ta flori
Cum am facut-o de-atatea ori.
Nici cald nici frig
Miresme nu mai prind olfactiv
Ma simt captiv
In timp fictiv.
Vreau usa s-o imping
Dar se deschide fara sa o ating.
Tacere totala
Semi intuneric, si raceala
Intr-o dimensiune polara
Pe raft o poza speciala
Facuta de mine-n toamna
Sta pusa pe coala.
Pictata pe sticla
Intr-o ramura aurita
Pare-atat de fericita
Si mereu grabita
Sa ma-ntreb de ce-mi esti atat de iubita
Tu fiinta magnifica.
Straniu, subit
Parca nu mai recunosc nimic
Nici mintea mea, e un vid
Poate ca-s lovit
Altfel nu-mi explic
Pierderea-asta de lucid
Ce tine-un infinit.
Dureaza o clipa,
Confuzia revine la o scara mai mica
Presata-n explicatii lipsa
Si totu-ncepe sa revina la normal, parc-am trecut printr-o eclipsa.
Trepte-nalte
Duc catre camera ta, amintiri curg imediat pliante
A mortii am, arde templul ala mic,
Ti-am inchinat atatea piese din arte.
Nemiscat raman,
Imi par parca prea plapand,
Refuz sa te trezesc, acum imi spun in gand
Si m-asez langa tine, lasand
Timpul curgand
De restu-uitand.
Perfectiunea
S-a jucat cu trupul tau intrecandu-se pe sine-n
Fine,
Sunt atatea dive care ar ucide doar ca sa fie o zi ca tine.
Soarele patrunde
Prin geam sa te mangaie cu razele lui blande
Ce te fac sa stralucesti ca florile pe munte
Si-ti spun incet pe nume.
Tresari usor,
Te ridici, ma ignori
Pasind pe covor,
Te indrepti catre ferestra de la dormitor
Incercand sa vezi ce disturba acest decor.
Iubito, sunt eu,
Ce se petrece?
Ma-ndrept catre tine,
Te-ating pe umar si tu-ti capotul,
Tresarind ca dupa un fior rece.
Halucinatii fine
Cand parasesti camera si la un moment dat
Parca treci prin mine,
Simt ca ma pierd din fire,
Patrund pentru a nu stiu cata oara
Astazi in nestire.
Alerg dupa tine,
Dar ceva se-ntampla, te comporti de parca nu exist
Ma ignori ca si cum fizic
Nu sunt aici, si asta ma face foarte trist.
Te-am suparat
Cu ceva, nu inteleg situatia,
Si tu parasesti locatia
Incercand sa afli ce-a strivit in strada aglomeratia.
Zilele-mi dau senzatia
De imprevizibil
Eveniment,
Cand masina mea-i bucati imprastiate pe ciment,
Vad oameni ce se-ndreapta intr-un spirit eminent
Catre locul dezastrului evident.
Urme de frane,
Vad cum scot o silueta
Inerta
Iar individul ala-mi seamana intr-un mod anume
Si nu-nteleg de ce strigi la el pe al meu nume.
De fapt sunt eu,
Mort, s-a-ntamplat ceva
In drum spre casa ta
Si-acum sunt intr-o alta dimensiune.
Ma aude cineva?
Ma vede careva?
Ma aude cïneva?
Ma vede careva?
